Find Me.

Lately I've been slowing down and taking more time with myself,thinking.. I've opened some deep buried boxes and i found that.. I have lost myself.
I've lost myself so much along these past years of my life,that i dont even know where to start looking. Or if i want to do that..
Life has changed me so much. My actions have shaped me into someone i cant recognize.
They say change is good and it should be welcomed. But i'm sure they mean positive changes. So what is positive and what is negative? Something good for me can be bad for you.. no?
Looking back, i'm different, but in bad ways. I think.. Thats the worse part.. i cant distinguish evil from good like before. Things used to be so clear. Now.. i adapt them by my own will and i dont know if that's okay.. I don't think it is :)
I used to have morals, solid ideas. I used to guide my life by common-sense rules. Now i find that i broke almost all of them. How,why did i do that? How could i forget Myself like that?
Now im in these fucked up situations which damage my conscience day by day, pulling me deeper and deeper into this big hole of oblivience.
My problem is that i dont know if i want to be the one is used to be or if i want to stay like this. Which one suites me best?
At one point, recently, i said "do whatever it takes to be happy." The old me would have disagreed. You simply cannot do whatever makes you happy! You cannot steal from people, lie to them so that you can have some benefit over it, go after your friend's boyfriend/girlfriend, have a relationship with a married person, take someone's life and so on, and so on..
The present me says "its relative, its karma, its meant to be.."
I wish, i'm hoping and i'm secretly expecting some kind of illuminance.. like you see in movies.
A sign, something, anything that could show the right path.
Does anyone believe that's possible?

Fericire

Cum vad eu.. Fericirea poate fi pe termen lung sau scurt. Noi ne-o alegem constient sau nu.
Sunt oameni care aleg fericirea de moment si oameni care-si urmaresc scopul pe o perioada indelungata. Cum sunt cei care-si cladesc o cariera. Ei cred ca dupa ce-si vor fi asezat toate caramizile fundatiei,sistematic si cu multa rabdare, se vor putea relaxa si bucura de viata.. Ei se abtin de la multe chestii dragute,se gandesc da,dar intr-un final o sa am tot ce-mi doresc!.. Si anii trec. Si viata trece pe langa ei.
Eu mai mereu am ales fericirea de moment. Vorba aia traieste clipa? Pt mine e atunci cand aleg sa fac ceva ce stiu ca dupa s-ar putea sa regret dar tot fac pt ca in momentul ala mi se pare cel mai bun lucru pt mine. Daca-mi doresc ceva il iau/fac pt ca poate a doua zi nu o sa mi se mai ofere ocazia. Este sentimentul ala care-ti inunda creierul de nebunie placuta si satisfactie ca doar Tu esti stapanul tau si nimeni altcineva!
Asta inseamna fericirea pe termen scurt. Da,si regretele pot fi foarte amare daca actiunea ta are urmari neplacute dar.. asta e! :) Toate trec pana la urma.
O reteta a fericirii nu exista fiindca pt fiecare inseamna altceva sau o obtinem cum putem. Trucuri? Da,alea exista dar din nou.. nici ele nu's 100% garantate sa dea succesul dorit, asa ca.. cel mai bine e cand iti faci viata din mers, din instinct. Si alta chestie in care cred.. sa fii mereu deschis catre nou, caci nu stii niciodata de unde-ti sare fericirea-n cale.

Ma sedez ca sa nu-ti simt lipsa.

Prostii.. din dragoste

Cand eram impreuna ii mai scapa cateodata ca-i place cate-o vedetutsa d'asta siliconata,cu sanii imensi.. Si-l vedeam si eu cum se uita..
Eu n-am sani mari.. Ma simteam groaznic.. Cand venea vb sa-mi pun si eu silicoane,ma incuraja desi stia cat de frica mi-e si cat de periculoasa e toata treaba asta.
Am incercat eu exercitii,masaje cu creme,am baut si tinctura de marar ca asa citisem eu pe net.. Am incercat sa fiu cum ii placea lui. Dup-aia ne-am despartit.. Evident din alte motive,nu din asta cu tzatzele :)) Printre alte ganduri.. disperate si planuri de recucerire, am incercat inca o metoda de marire a sanilor. (asta era una din ideile de a-l aduce inapoi: upgradarea,ca sa fiu destul de buna pt el..) Si ce-am incercat eu.. am aflat de niste pastile cu hormoni feminini care ar mari sanii. Zicea sa incep sa le iau din prima zi de ciclu,2 pe zi. Si am inceput. Ciclul nu s-a mai oprit 10 zile.. Care pe mine ma tine 4 zile. Am intrerupt tratamentul la 8 zile cand am intrat in panica pt ca nu mi se mai oprea!! inca 2-3 zile m-a tinut dupa ce am stopat tratamentul.

"La femei, in timpul tratamentului asociat se instaleaza o stare de infertilitate prin inhibarea ovulatiei. Poate sa apara senzatie de tensiune la nivelul sanilor.
Uneori se produc oboseala si scaderea vitalitatii, ocazional stare de agitatie sau stare depresiva."

Depresii? da. groaznice.

"Ca si in cazul altor steroizi sexuali, s-au semnalat cazuri izolate de tumori hepatice benigne sau maligne. Foarte rar tumorile hepatice pot provoca hemoragii intraabdominale cu potential de evolutie letala. Daca apar dureri severe in etajul abdominal superior, hepatomegalie sau semne de hemoragie intraabdominala, in diagnosticul diferential trebuie luata in considerare si o tumora hepatica."

Unde duce disperarea. :)

Love of my life

Ne cunoastem din liceu,colegi de clasa dintr-a 9-a.. Prieteni buni,ne povesteam orice,chiuleam impreuna.. Am avut niste ani frumosi. :)
Intr-a 12-a ne-am indragostit iremediabil desi eu eram cu unu',el cu mai multe.. N-a mai contat nimeni si nimic, aveam pur si simplu nevoie sa fim impreuna.
Si a inceput povestea noastra.. Ne iubeam de ziceai ca era sfarsitul lumii si noi mai aveam doar cateva clipe de petrecut impreuna. Atat de disperati eram unu dupa celalalt.
Gelozii,certuri,nemultumiri.. Am gresit atat de mult,mi-a suportat atatea.. El era o fire mai rece care nu-si prea exterioriza sentimentele.. doar le traia. Eu nu vedeam asta atunci si credeam ca nu ma mai iubeste si incepeau crizele. Imi pare atat de rau acum si ma simt atat de prost ca am senzatia ca l-am chinuit cu tampeniile astea..
La un moment dat.. eram impreuna de vreo 4 ani.. Ne-am certat rau din cauza unui lucru pe care el si-l dorea iar eu nu am fost de-acord pt ca mi se parea periculos pt el si as fi riscat sa-l pierd. Iar daca asta s-ar fi intamplat, n-as mai fi putut trai fara el. El si-a pus ambitia si a facut cum a vrut..
Apoi.. deja dupa atata timp intr-o relatie nu prea mai ai rabdare si nervi sa mai treci peste. Incepusem sa am dubii daca mai vreau sa fiu cu el..
Ne-am despartit.
Era vara.. iunie,cred.
Eu am cunoscut pe altcineva caruia ii povesteam ce am patit si prin ce trec si cate mi-a facut Alex.. Asta mi-a spalat creierii.. Stiu ca n-am scuza... decat ca eram foarte vulnerabila si bulversata... Nu,n-am scuza.
M-am cuplat cu asta.. Alex s-a imbolnavit de suparare.. Am continuat sa ne vedem.. Dupa 3 luni,m-a despartit de ala.. Dar nici n-a mai vrut sa ne impacam. Si avea dreptate. Nu mai meritam.
Iarna 2009
Au urmat luni de chin. Aveam remuscari ingrozitoare. Nu-mi doream decat sa dau timpul inapoi. Il imploram sa se intoarca la mine,ma puneam in genunchi pe strada,plangeam.. Nu a vrut.
Luni de chin..
Prin vara incepusem sa ma mai "linistesc". Ma obisnuisem cu ideea ca nu ma mai vrea si nu mai e nimic intre noi si am iesit cu alti baieti.. Atunci au inceput dezamagirile. Nu credeam ca este atat de grava situatia cu oamenii singuri. Na,fusesem protejata de asa ceva atatia ani.. Tot atunci am inceput-o si cu drogurile si bautura.. Dar nu la modul grav.
A reaparut Alex. Parea sa mearga totul bine intre noi cand din nou,eu am dat-o iar in bara, verdictul oficial.
Povestea e de fapt asa: eu ma vedeam cu el.. cand era in tara. Si cand vroia el. In rest,eu nu trebuia sa am pretentii sa fie langa mine. Iar discutii.. certuri..
Prin toamna ne-am rupt iar.. Au urmat luni ingrozitoare. Tata a avut un accident de masina in care era sa moara. A stat prin spitale.. Operatii.. Aveam nevoie de Alex dar el nu mai era langa si pentru mine.
In iarna asta mi-a dat lovitura finala. M-a parasit pur si simplu,de data asta definitiv si irevocabil. Craciunul nu l-a facut cu mine,ca-n toti anii.. Iar inainte de anul nou mi-a dat un mesaj pe tel "Eu plec in Monaco,baby. Iti doresc un an nou fericit."..
Atunci am innebunit. La propriu. M-am drogat cateva luni incontinuu. Tentative de sinucidere.. Ieseam si ma drogam cu prieteni doar ca sa nu mai simt durerea,sa uit. Uneori urlam si plangeam de dorul lui si de disperare si-mi infigeam unghiile in carne. Nu-mi mai trebuia nimic,nu-mi mai pasa de nimic.
Apoi cumva,m-am trezit. Am adunat bucatelele,m-am adunat. Nici acum nu sunt complet refacuta dar stau mult mai bine cu psihicul. Mi-am gasit o liniste,o pace interioara. M-a ajutat mult si serviciul. Faptul ca lucrez si am o preocupare si teluri..
De curand,iar s-a intors Alex..
E.. Totul e schimbat.
Mi-a spus acum 2 saptamani.. din senin "Mai baby,eu ti-am distrus tie viata. Te-ai nenorocit din cauza mea.". I-am raspuns "Si eu tie..".
Si ma intreb.. Cum se merge mai departe de aici incolo?

Single?

Single... Singura... De cand sunt singurica am cunoscut cativa.
Nu multi,pt ca sunt comoda si foarte suspicioasa din fire,deci nu ies cu oricine.
Insa! Cei cu care am apucat sa ies.. Pff.. ce povesti as avea de zis.. Dar cred ca n-ar fi frumos din partea mea
sa fac asta.
Ideea e ca.. mi-am format si eu niste pareri. Este foarte greu sa gasesti pe cineva cu care sa te potrivesti,
sa-ti placa,sa-ti trezeasca interesul.. Oferta pietei e atat de mare! :))
Si asta e valabil si pt ei,nu doar pt tipe. Dar asta-i alta poveste.
Unul din gandurile care ma obsedeaza dupa fiecare incercare este "ce frumos ar fi daca, cumva,
as putea sa-i iau pe toti si din ei toti sa fac unul singur". Ar fi barbatul perfect! Inteligenta de la unul,
aspectul de la altul,atitudinea,de ce nu banii aluia,bagabonteala celuilalt..
Cum ar fi? :)
Dar sunt din ce in ce mai constienta ca asta-i basm si stiu ca daca o tin tot asa risc sa mor fata batrana :))
dar n-am ce sa fac! N-as putea sa traiesc langa un compromis.
Asa ca,mai bine singura decat langa o jumatate de masura,zic eu..