marți, 7 decembrie 2010

Prostii.. din dragoste

Cand eram impreuna ii mai scapa cateodata ca-i place cate-o vedetutsa d'asta siliconata,cu sanii imensi.. Si-l vedeam si eu cum se uita..
Eu n-am sani mari.. Ma simteam groaznic.. Cand venea vb sa-mi pun si eu silicoane,ma incuraja desi stia cat de frica mi-e si cat de periculoasa e toata treaba asta.
Am incercat eu exercitii,masaje cu creme,am baut si tinctura de marar ca asa citisem eu pe net.. Am incercat sa fiu cum ii placea lui. Dup-aia ne-am despartit.. Evident din alte motive,nu din asta cu tzatzele :)) Printre alte ganduri.. disperate si planuri de recucerire, am incercat inca o metoda de marire a sanilor. (asta era una din ideile de a-l aduce inapoi: upgradarea,ca sa fiu destul de buna pt el..) Si ce-am incercat eu.. am aflat de niste pastile cu hormoni feminini care ar mari sanii. Zicea sa incep sa le iau din prima zi de ciclu,2 pe zi. Si am inceput. Ciclul nu s-a mai oprit 10 zile.. Care pe mine ma tine 4 zile. Am intrerupt tratamentul la 8 zile cand am intrat in panica pt ca nu mi se mai oprea!! inca 2-3 zile m-a tinut dupa ce am stopat tratamentul.

"La femei, in timpul tratamentului asociat se instaleaza o stare de infertilitate prin inhibarea ovulatiei. Poate sa apara senzatie de tensiune la nivelul sanilor.
Uneori se produc oboseala si scaderea vitalitatii, ocazional stare de agitatie sau stare depresiva."

Depresii? da. groaznice.

"Ca si in cazul altor steroizi sexuali, s-au semnalat cazuri izolate de tumori hepatice benigne sau maligne. Foarte rar tumorile hepatice pot provoca hemoragii intraabdominale cu potential de evolutie letala. Daca apar dureri severe in etajul abdominal superior, hepatomegalie sau semne de hemoragie intraabdominala, in diagnosticul diferential trebuie luata in considerare si o tumora hepatica."

Unde duce disperarea. :)

sâmbătă, 10 iulie 2010

Love of my life

Ne cunoastem din liceu,colegi de clasa dintr-a 9-a.. Prieteni buni,ne povesteam orice,chiuleam impreuna.. Am avut niste ani frumosi. :)
Intr-a 12-a ne-am indragostit iremediabil desi eu eram cu unu',el cu mai multe.. N-a mai contat nimeni si nimic, aveam pur si simplu nevoie sa fim impreuna.
Si a inceput povestea noastra.. Ne iubeam de ziceai ca era sfarsitul lumii si noi mai aveam doar cateva clipe de petrecut impreuna. Atat de disperati eram unu dupa celalalt.
Gelozii,certuri,nemultumiri.. Am gresit atat de mult,mi-a suportat atatea.. El era o fire mai rece care nu-si prea exterioriza sentimentele.. doar le traia. Eu nu vedeam asta atunci si credeam ca nu ma mai iubeste si incepeau crizele. Imi pare atat de rau acum si ma simt atat de prost ca am senzatia ca l-am chinuit cu tampeniile astea..
La un moment dat.. eram impreuna de vreo 4 ani.. Ne-am certat rau din cauza unui lucru pe care el si-l dorea iar eu nu am fost de-acord pt ca mi se parea periculos pt el si as fi riscat sa-l pierd. Iar daca asta s-ar fi intamplat, n-as mai fi putut trai fara el. El si-a pus ambitia si a facut cum a vrut..
Apoi.. deja dupa atata timp intr-o relatie nu prea mai ai rabdare si nervi sa mai treci peste. Incepusem sa am dubii daca mai vreau sa fiu cu el..
Ne-am despartit.
Era vara.. iunie,cred.
Eu am cunoscut pe altcineva caruia ii povesteam ce am patit si prin ce trec si cate mi-a facut Alex.. Asta mi-a spalat creierii.. Stiu ca n-am scuza... decat ca eram foarte vulnerabila si bulversata... Nu,n-am scuza.
M-am cuplat cu asta.. Alex s-a imbolnavit de suparare.. Am continuat sa ne vedem.. Dupa 3 luni,m-a despartit de ala.. Dar nici n-a mai vrut sa ne impacam. Si avea dreptate. Nu mai meritam.
Iarna 2009
Au urmat luni de chin. Aveam remuscari ingrozitoare. Nu-mi doream decat sa dau timpul inapoi. Il imploram sa se intoarca la mine,ma puneam in genunchi pe strada,plangeam.. Nu a vrut.
Luni de chin..
Prin vara incepusem sa ma mai "linistesc". Ma obisnuisem cu ideea ca nu ma mai vrea si nu mai e nimic intre noi si am iesit cu alti baieti.. Atunci au inceput dezamagirile. Nu credeam ca este atat de grava situatia cu oamenii singuri. Na,fusesem protejata de asa ceva atatia ani.. Tot atunci am inceput-o si cu drogurile si bautura.. Dar nu la modul grav.
A reaparut Alex. Parea sa mearga totul bine intre noi cand din nou,eu am dat-o iar in bara, verdictul oficial.
Povestea e de fapt asa: eu ma vedeam cu el.. cand era in tara. Si cand vroia el. In rest,eu nu trebuia sa am pretentii sa fie langa mine. Iar discutii.. certuri..
Prin toamna ne-am rupt iar.. Au urmat luni ingrozitoare. Tata a avut un accident de masina in care era sa moara. A stat prin spitale.. Operatii.. Aveam nevoie de Alex dar el nu mai era langa si pentru mine.
In iarna asta mi-a dat lovitura finala. M-a parasit pur si simplu,de data asta definitiv si irevocabil. Craciunul nu l-a facut cu mine,ca-n toti anii.. Iar inainte de anul nou mi-a dat un mesaj pe tel "Eu plec in Monaco,baby. Iti doresc un an nou fericit."..
Atunci am innebunit. La propriu. M-am drogat cateva luni incontinuu. Tentative de sinucidere.. Ieseam si ma drogam cu prieteni doar ca sa nu mai simt durerea,sa uit. Uneori urlam si plangeam de dorul lui si de disperare si-mi infigeam unghiile in carne. Nu-mi mai trebuia nimic,nu-mi mai pasa de nimic.
Apoi cumva,m-am trezit. Am adunat bucatelele,m-am adunat. Nici acum nu sunt complet refacuta dar stau mult mai bine cu psihicul. Mi-am gasit o liniste,o pace interioara. M-a ajutat mult si serviciul. Faptul ca lucrez si am o preocupare si teluri..
De curand,iar s-a intors Alex..
E.. Totul e schimbat.
Mi-a spus acum 2 saptamani.. din senin "Mai baby,eu ti-am distrus tie viata. Te-ai nenorocit din cauza mea.". I-am raspuns "Si eu tie..".
Si ma intreb.. Cum se merge mai departe de aici incolo?

vineri, 25 iunie 2010

Single?

Single... Singura... De cand sunt singurica am cunoscut cativa.
Nu multi,pt ca sunt comoda si foarte suspicioasa din fire,deci nu ies cu oricine.
Insa! Cei cu care am apucat sa ies.. Pff.. ce povesti as avea de zis.. Dar cred ca n-ar fi frumos din partea mea
sa fac asta.
Ideea e ca.. mi-am format si eu niste pareri. Este foarte greu sa gasesti pe cineva cu care sa te potrivesti,
sa-ti placa,sa-ti trezeasca interesul.. Oferta pietei e atat de mare! :))
Si asta e valabil si pt ei,nu doar pt tipe. Dar asta-i alta poveste.
Unul din gandurile care ma obsedeaza dupa fiecare incercare este "ce frumos ar fi daca, cumva,
as putea sa-i iau pe toti si din ei toti sa fac unul singur". Ar fi barbatul perfect! Inteligenta de la unul,
aspectul de la altul,atitudinea,de ce nu banii aluia,bagabonteala celuilalt..
Cum ar fi? :)
Dar sunt din ce in ce mai constienta ca asta-i basm si stiu ca daca o tin tot asa risc sa mor fata batrana :))
dar n-am ce sa fac! N-as putea sa traiesc langa un compromis.
Asa ca,mai bine singura decat langa o jumatate de masura,zic eu..